Pe 13 septembrie 1927, yahtul Isprava
(foto), avand-o la bord pe Domnita Ileana
(posesoarea unui brevet de navigatie) insotita de suedeza Vera Asker
(profesoara universitara si in acelasi timp o sportiva desavarsita) a plecat
la orele serii de la debarcaderul din fata Palatului Regal pentru o plimbare
“sub luna” si in “acorduri de vioara”. Echipajul Ispravei era completat de
cinci ofiteri de navigatie de pe canoniera regala Stihi.
(scrisoare trimisa de Domnita Ileana mamei mele pe 16 septembrie
1927)
Dupa lasarea intunericului, ca din senin, s-a dezlantuit o furtuna cu valuri
foarte mari si vant in rafale. Dupa ore de lupta dramatica cu marea, Isprava a
ajuns in largul portului Cavarna, unde, epuizati, cei aflati pe yaht au fost
salvati de
Arta, vapor
comercial german (2.452 t), construit in 1922 si proprietate a North German
Lloyd Company (NGL). La scurt timp toti cei sapte au fost preluati de
canoniera regala Stihi, cu care s-au intors la Balcic. Isprava si cei aflati
la bord fusesera dati disparuti pe parcursul noptii.
Imprejurarile dramatice prin care a trecut Isprava in acea noapte au generat
un puternic spirit de camaraderie intre cei aflati la bord. In amintirea
aventurii nautice mentionate, Domnita Ileana a oferit fiecarui participant o
placheta comemorativa din bronz masiv
(foto Alex Grunau) pe care erau inscrise:
data, ruta (Balcic-Cavarna), initialele participantilor (I=Ileana, V=Vera
Asker, […]) si numele celorlalte doua vase implicate in finalul fericit al
intamplarii: Arta si canoniera Stihi. Silueta Ispravei pe valurile marii era
insotita de un motto: “In timp de soare si de furtuna – Leali si prieteni”.
Inainte de plecarea din tara (1948), Domnita i-a daruit mamei mele exemplarul
ce ii apartinuse. Placheta, se afla si astazi in pastrarea lui Vlad Grunau,
fratele meu, alaturi de multe alte amintiri de suflet. Exemplarul apartinand
Verei Asker a fost pierdut in vara anului 1944 in urma unui bombardament
american cu bombe incendiare, cand casa familiei Mavriki situata pe strada
Mexic la numarul 25 a ars complet. Profesoara universitara de educatie fizica
Vera Asker ramasese in tara la inceputul anilor ‘20, la solicitarile
generalului Emil Palangeanu, pentru a activa la ANEF si IMEF. Casatorindu-se
cu colonelul D. Mavriki, va avea un singur copil, Mircea (n.1928), botezat de
Domnita Ileana. Aveam sa fiu coleg si prieten cu Mircea la scoala primara nr.
30 (Monetariei) si la liceu Titu Maiorescu. In anul 1940 Vera Asker intra in
diplomatia suedeza. Va parasi definitiv Romania in anul 1949. Isprava era
numita de Domnita "cuibul plutitor". Locul unde strangea cu drag micile
cadouri primite, initiative la care raspundea prompt, semnandu-se uneori si
"mama Puffy" sau numindu-i pe bunicii mei "mamitica si tatica Grunau". In
toate corespondentele trimise de la Palat, chenarul negru al hartiei marca, la
modul simbolic, doliul de un an de dupa moartea
regelui Ferdinand
(iulie 1927).
citeste si:
- Comandor dr. Marian Mosneagu, Un echipaj princiar in furtuna, "Marina Romana - Revista Fortelor Navale Romane" nr.6 (151), pag. 46-47, www.navy.ro
.JPG)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu