O aventura cu Isprava


Pe 13 septembrie 1927, yahtul Isprava (foto), avand-o la bord pe Domnita Ileana (posesoarea unui brevet de navigatie) insotita de suedeza Vera Asker (profesoara universitara si in acelasi timp o sportiva desavarsita) a plecat la orele serii de la debarcaderul din fata Palatului Regal pentru o plimbare “sub luna” si in “acorduri de vioara”. Echipajul Ispravei era completat de cinci ofiteri de navigatie de pe canoniera regala Stihi.
(scrisoare trimisa de Domnita Ileana mamei mele pe 16 septembrie 1927)

Dupa lasarea intunericului, ca din senin, s-a dezlantuit o furtuna cu valuri foarte mari si vant in rafale. Dupa ore de lupta dramatica cu marea, Isprava a ajuns in largul portului Cavarna, unde, epuizati, cei aflati pe yaht au fost salvati de Arta, vapor comercial german (2.452 t), construit in 1922 si proprietate a North German Lloyd Company (NGL).
La scurt timp toti cei sapte au fost preluati de canoniera regala Stihi, cu care s-au intors la Balcic. Isprava si cei aflati la bord fusesera dati disparuti pe parcursul noptii.

Imprejurarile dramatice prin care a trecut Isprava in acea noapte au generat un puternic spirit de camaraderie intre cei aflati la bord. In amintirea aventurii nautice mentionate, Domnita Ileana a oferit fiecarui participant o placheta comemorativa din bronz masiv (foto Alex Grunau) pe care erau inscrise: data, ruta (Balcic-Cavarna), initialele participantilor (I=Ileana, V=Vera Asker, […]) si numele celorlalte doua vase implicate in finalul fericit al intamplarii: Arta si canoniera Stihi. Silueta Ispravei pe valurile marii era insotita de un motto: “In timp de soare si de furtuna – Leali si prieteni”.

Inainte de plecarea din tara (1948), Domnita i-a daruit mamei mele exemplarul ce ii apartinuse. Placheta, se afla si astazi in pastrarea lui Vlad Grunau, fratele meu, alaturi de multe alte amintiri de suflet.

Exemplarul apartinand Verei Asker a fost pierdut in vara anului 1944 in urma unui bombardament american cu bombe incendiare, cand casa familiei Mavriki situata pe strada Mexic la numarul 25 a ars complet.

Profesoara universitara de educatie fizica Vera Asker ramasese in tara la inceputul anilor ‘20, la solicitarile generalului Emil Palangeanu, pentru a activa la ANEF si IMEF. Casatorindu-se cu colonelul D. Mavriki, va avea un singur copil, Mircea (n.1928), botezat de Domnita Ileana. Aveam sa fiu coleg si prieten cu Mircea la scoala primara nr. 30 (Monetariei) si la liceu Titu Maiorescu. In anul 1940 Vera Asker intra in diplomatia suedeza. Va parasi definitiv Romania in anul 1949.

Isprava era numita de Domnita "cuibul plutitor". Locul unde strangea cu drag micile cadouri primite, initiative la care raspundea prompt, semnandu-se uneori si "mama Puffy" sau numindu-i pe bunicii mei "mamitica si tatica Grunau".
In toate corespondentele trimise de la Palat, chenarul negru al hartiei marca, la modul simbolic, doliul de un an de dupa moartea regelui Ferdinand (iulie 1927).



citeste si:
descarca revista "Marina Romana" nr. 6 (151)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Three Column Modification courtesy of The Blogger Guide