Intunericul si speranta


In primavara lui 1948, ca tanar student in primul an la Politehnica si membru al Tineretului National Liberal, am fost arestat de catre Securitate. Am executat doua condamnari politice pentru crima de uneltire si activitate subversiva impotriva regimului popular. In total 11 ani.

Credinta in Dumnezeu si dragostea pentru cei de acasa mi-au dat puterea sa rezist.
Amintirea vacantelor de la Balcic si Bran, alaturi de cea a zilelor petrecute la via Radalicella de pe Valea Mieilor/Urlati, precum si gandul catre oamenii minunati langa care am avut sansa sa cresc mi-au alinat momentele de deznadejde.

Am luat viata de la capat si in 1964 m-am casatorit cu Ileana Velea, absolventa a Facultatii de Filosofie cu care am doi copii: Alin Mihai si Monica Gabriela.
Am cautat sa le transmit mai departe spiritul Branului si povestile lui. Am petrecut concedii la Bran, stand la familia Chitu Porteanul, cel care gazduise a treia locatie a Coloniei. De fiecare data vizitam castelul si cripta unde fusese depusa Inima Reginei. Am mers pe cararile de munte din Bucegi si pe Magura Branului, rememorand vechile trasee si povestindu-le de vremurile de altadata.

Si am avut mereu speranta ca negura care se asternuse peste universul meu la varsta de 19 ani se va risipi si se va ivi din nou soarele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Three Column Modification courtesy of The Blogger Guide