Intoarcerea Domnitei

La inceputul toamnei lui 1990 am primit din Germania vizita fratelui meu Vlad Grunau (si el fin al Domnitei), plecat din tara in 1985. Din primele cuvinte am aflat ca sosise in mare graba pentru ca sa organizeze - in calitatea oficiala de secretar general particular - sosirea pe timp limitat de numai 7 zile a domnitei Ileana, devenita din anul 1960 Maica Alexandra prin trecerea la monahism. Vlad mi-a comunicat cand sa venim la Aeroportul Otopeni pentru a o intampina pe Maica Alexandra.
In graba l-am cautat si pe bunul meu prieten, doctorul Octavian Marinescu (medicul preferat din echipa de sapte chirurgi ai Spitalului Inima Reginei din Bran). Doctorul Marinescu si sotia sa, Marina, fusesera cununati de Domnita Ileana in 1947.

In ziua si la ora convenita eram la Aeroportul Otopeni. Accesul pe pista de aterizare era bineinteles interzis. Am avut norocul providential ca aproape la aceeasi ora, pe o alta pista sa aterizeze o delegatie oficiala suedeza cu Mircea Mavriki, fostul meu coleg si prieten de o viata, plecat din tara in 1946 la Stockholm, suedez dupa mama (Vera Asker - prietena din tinerete a Domnitei). Fiind si el fin al Domnitei, Mircea m-a ajutat, facand uz de ecusonul sau diplomatic, ca impreuna cu ai mei (Ileana si cei doi copii - Monica si Alin) sa ajung pe pista, scuzandu-se ca trebuie sa ramana cu delegatia suedeza.

Dupa 10 minute a aterizat punctual si avionul in care se afla Maica Alexandra. S-a adus o scara de acces. In fine, si ultimele persoane au iesit din avion. Apare si Domnita. Este imbracata intr-un vesmant negru lung, cu o basma, tot neagra. Ochii ii sunt la fel de adanci si generosi ca in trecut. Privirea, oglinda sufletului ei, reflecta disponibilitate, ca si atunci. M-am urcat pana la jumatatea scarii unde m-am oprit. Insa trebuia sa mai am putina rabdare. Doctorul Octav Marinescu si-a deschis o hartie si incearca sa spuna un cuvant de bun-venit, dar incepe sa planga. Domnita il imbratiseaza, completandu-i discursul. Mai fac un pas si dupa atata vreme ne imbratisam lung.
O intreb: “Ma mai recunoasteti, Domnita?” “Mai semeni cu Radu cel mic al lui Alice, dar cel mai bine cu ultimele tale fotografii trimise de Sanda Dimancescu la Manastire” mi-a zambit Domnita.
“Sora ta m-a vizitat de curand impreuna cu Ingrid, fata ei” a continuat.

[foto: Sanda Dimancescu - in vizita la Manastirea Schimbarea la Fata din Pennsylvania - si Maica Alexandra, stareta manastirii]

Ne spune apoi, dand mana cu fiecare, ca este invitata lui Serban Andrei, dar se va prevala de calitatea sa monahala pentru a fi primita in casa parohiala de la Manastirea Pasarea unde va sta primele doua zile.
“Vreau sa vad cum mai arata bisericuta cladita de mine (copia bisericutei Stella Maris de la Balcic) in care sa duc urna cu inima mamei. Dar o sa mai discutam despre asta. Am intarziat. Asta e Ileana, desigur, si sa va traiasca copiii! Va astept pe toti patru” a spus Domnita aratand spre ai mei.
“Maine, depinzand de program, o sa stam cu totii laolalta” a spus Domnita catre Octav Marinescu, Marina si fiica lor.

A doua zi mi s-a telefonat. Impreuna cu familia doctorului Octav Marinescu si cu familia Grunau (Viorica, sotia lui Radu Grunau si cei doi copii: Alexandra si Radu) am sosit la casa parohiala a Manastirii Pasarea la ora 5 dupa amiaza. Era o caldura torida, astfel incat ne-am grabit sa intram in casa umbroasa. Am pasit intr-un antreu destul de ingust, dar lung, in care ne-a intampinat Vlad Grunau Popescu care isi luase in primire rolul de gazda coordonatoare. Ne-a poftit pe toti cei invitati sa luam loc pe scaunele apropiate intre ele si aliniate cu spatele la perete si sa asteptam. Maica Alexandra era intr-o camera alaturata unde se intretinea cu patru doamne, cunostiinte vechi, astazi in etate de peste 90 de ani. Doamnele apartineau vechii aristocratii cu blazon si venisera sa se regaseasca dupa cei 43 de ani de exil ai Domnitei. Urmand sa se reintoarca la vechile prietene mai incolo, Domnita a venit pentru o jumatate de ceas in mijlocul nostru in antreu. Remarcabil de verticala ca alura in deplasare, pentru o fiinta in etatea ei (nu stiam ca purta un corset metalic in urma unui accident), Maica Alexandra, Domnita noastra, a parcurs incaperea si s-a asezat la capatul sirului de scaune, langa ultimul, ocupat de mine. Foarte subit m-a intrebat cata inchisoare politica am facut.


[foto: impreuna cu Maica Alexandra/Domnita Ileana la Manastirea Pasarea, septembrie 1990]

Voia sa stie despre Ileana, Monica si Alin si sa-i spun pe scurt tot ce stiu eu despre profanarea urnei Reginei Maria de la Bran. In incheiere mi-a relatat ca un functionar superior al Ambasadei Regale a Marii Britanii care a luat parte alaturi de Securitatea romana la ancheta in cazul profanarii, s-a deplasat tocmai in SUA la manastirea unde slujea. Inaltul emisar i-a prezentat personal situatia si demersurile facute de Casa Regala si guvernul britanic. In continuare Domnita a discutat cu Octav si Marina Marinescu, deruland amintirile anilor ’40 si urmarile lor.

Dupa doua zile petrecute la Curtea de Arges (la mormantul parintilor ei), Maica Alexandra a vizitat Branul. Pe durata vizitei de la Bran, Ileana, mama copiilor mei si Monica, fata mea, au fost in preajma Maicii Alexandra. In prima zi au fost chemate spre seara de catre Vlad Grunau Popescu la Casa de Creatie (fosta Casa de Iarna) unde Maica Alexandra era singura dupa plecarea musafirilor. A doua zi Maica Alexandra, cu inima franta de emotii, a vizitat fosta ei resedinta – castelul (transformat in muzeu in anul 1956).
La poarta castelului a fost intampinata de multa lume. Printre ei, acelasi taran care in 1948 la plecare ii oferea un cos cu mere branene. Venise si acum, impovarat de ani, dar mandru si in brate tot cu un cos cu mere! Domnita s-a oprit la capela castelului pentru a se ruga adanc pentru fratele ei Mircea. A mers apoi pe jos, peste drum de sosea, ca sa viziteze ce mai ramasese din ce fusesese intre anii 1944-1948 Spitalul Inima Reginei. Ultima ei dorinta a fost sa viziteze bisericuta Stella Maris care era intr-o faza de restaurare (lucrarile au durat numai cat Maica Alexandra a fost in tara, fiind apoi intrerupte pentru ani buni).


Dupa vizita in Romania, Maica Alexandra se reintoarce la Manastirea pe care o pastorea in Pennsylvania. La scurt timp (1991) se stinge subit din viata cel mai reprezentativ component al monarhiei romane de la disparitia Reginei Maria.

Revenirea Principesei Ileana/Maicii Alexandra in tara a fost pentru toti cei care supravietuiseram raza de soare de care aveam nevoie inainte de a ne reintalni pentru totdeauna cu cei care s-au dus.

- Sfarsit -

din aceeasi serie: