Asociatia Crestina a Femeilor (A.C.F.)


Asociatia Crestina a Tinerilor (Young Men’s Christian Association - YMCA) a aparut ca o miscare crestina in Europa la jumatatea secolului al XIX-lea, fiind adoptata foarte rapid in America. In Romania este prezenta imediat dupa primul razboi mondial (1919), ca urmare a unei invitatii adresata de Regina Maria a Romaniei. Astfel s-au infiintat Casele Ostasesti care preluau in cadrul armatei activitatiile YMCA, la inceput sub comanda unor ofiteri straini si mai apoi sub comanda unor ofiteri romani.

Corespondentul feminin, YWCA, are o istorie care incepe la 1855 in Anglia.
“Asociatia Crestina a Femeilor” (A.C.F.) ia fiinta in 1919 ca o organizatie cu personalitate juridica, activand pe principiile YWCA: instruirea tineretului pe baza unei morale crestine. In cadrul acestei asociatii se constientiza rolul moral si spiritual al femeilor in angrenajul vietii cotidiene.
Regina Maria figureaza ca presedinta de onoare a A.C.F.-ului intre anii 1919-1938.

Activitatile A.C.F. erau structurate pe trei coordonate foarte bine definite: trup, minte si suflet

Presedinta A.C.F.-ului era domnisoara Natalie Slivici iar vicepresedinta era Tanti Georgescu (directoarea Liceului Teoretic de Fete - Carmen Sylva).
A.C.F.-ul era impartit ca activitate in mai multe sectii:
-sectia functionarelor - condusa de mama mea, Alice Grunau Dimancescu
-sectia studentelor - condusa de Maricica Muzicescu – profesoara in Bizantologie si membra a Academiei Romane
-sectia elevelor - condusa de Mariana Murnu (profesoare de limba franceza)
-sectia lucratoarelor si ucenicelor reprezentata prin Vasi Paraschivescu, directoare la o scoala industriala
Secretara generala a A.C.F.-ului era domnisoara Tantzi Nichita.
(organigrama din anii ‘30)

Simpatica si sportiva Hanzi Colias conducea serviciul financiar/aprovizionare, avand ca responsabilitati gestiunea si aprovizionarea celor trei colonii, dar si cantina deschisa studentilor la sediul A.C.F.-ului din strada Popa Rusu. In acelasi timp, Hanzi Colias era o aparitie obisnuita in lotul de jucatoare al echipei de volei campioana, divizionara Start Club, formata exclusiv din A.C.F.-iste.

Pe langa activitatile desfasurate curent in timpul anului, un deziderat moral si practic era acoperirea bugetului financiar (in principal din donatii ale doamnelor din lumea buna a Bucurestiului) necesar functionarii caselor de odihna (numite colonii) pe timpul verii.
Regina donase cate o cladire si terenuri aferente, desprinse ca suprafete auxiliare din domeniile regale, atat la Balcic, cat si la Bran. Cele doua colonii improprietarite de Regina au ramas cu acelasi statut si dupa 1938, Domnita Ileana fiind noua presedinta de onoare a A.C.F.-ului (pana in anul 1948). Exista si o a treia colonie A.C.F. la Bornemissza (in nordul tarii, aproape de Baia Mare), intr-un vechi castel grof.
Pe durata verii se desfasurau doua serii a cate patru saptamani (iulie si august), capacitatile de primire fiind intre 130-160 persoane pe serie (pentru fiecare locatie).

Mama, Alice Grunau Dimancescu, era sufletul coloniilor de la Balcic si Bran, fiind o adevarata prietena pentru fiecare fata, dar si o buna organizatoare. Programul stabilit peste zi la sport, sezatori, la meditatii si rugaciuni se prelungea uneori peste pragul serii, cu cantece pe muzica germana. Mama canta foarte mult la pian si adapta cantece si marsuri carora le compunea texte romanesti.

Prin faptul ca tata - Ioan Dem. (Nelly) Dimancescu - era ofiter de cariera, noi, cei doi copii (Sanda si cu mine), eram pe perioada verii tot timpul langa mama noastra. Exceptie faceau vacantele petrecute la via Radalicella din Urlati/Valea Mieilor.

Beneficiam de acest statut privilegiat fiindca mama, A.C.F.-ista din primii ani ai asociatiei, sefa Sectiei Functionarelor, devenise la inceputul anilor ’30 si directoarea a doua serii succesive de colonii de vara (Bran si Balcic sau invers, dupa calendarul fiecarui an). Astfel, am avut sansa unor concedii de neuitat in niste locuri de referinta ca ambianta naturala, dar si ca prezenta de spirit romanesc. Si am mai avut ocazia de a fi martor al unor activitati A.C.F. despre care astazi nu se cunosc atat de multe.

Se poate crede ca o organizatie de femei din Romania inceputului de secol XX, intr-o perioada inca plina de prejudecati fata de conditia femeii in familie si societate, sa nu fi avut forta si rigoarea de a se organiza si dezvolta.
Ca nu este asa s-a datorat unor principii preluate cu entuziasm, dar si unor femei deosebite care, debordand sete de viata, bine si frumos, au trecut prin munca de voluntariat peste lipsuri si greutati.
Iar ceea ce a asigurat, fara doar si poate, reteta unui succes de organizatie a fost patronarea si implicarea directa a celor mai relevante figuri feminine ale regalitatii romanesti: Regina Maria si Principesa Ileana in asigurarea unui cadru optim de functionare a organizatiei.

2 comentarii:

  1. Buna seara,
    Abia azi am avut ragazul sa intru pe site-ul dumneavoastra, dupa ce v-am vazut comentariul pe care l-ati facut articolului meu din Dilema veche. Ma bucur sa vad un blog atat de bine documentat, mai ales pe tema ACF, dar si a istoriei elitei noastre interbelice, inca putin reconstituita prosopografic. Sper ca veti continua aceasta initiativa, care este mai mult decat binevenita. Va multumesc de asemenea ca ati atasat pe blogul dumneavoastra link-ul din Dilema, ca sa fie citit de cat mai multi. M-am uitat peste resursele documentare despre ACF pe care le-ati postat pe blog si ma intrebam daca stiti si despre brosura ACF care descrie perioada 1919-1929. Daca va intereseaza, v-as putea furniza o copie.
    Toate cele bune, Ana-Maria Stan

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de aprecieri! Va trimit un mesaj pe email. Toate cele bune, Alin Dimancescu

    RăspundețiȘtergere

Three Column Modification courtesy of The Blogger Guide